Niciodata

Profesoara de anatomie a intrat in amfiteatru si ne-a spus dintr-o suflare: „Copii, procentele de H, O, C, gaze inerte si alte minerale din care este format corpul vostru, sunt urmatoarele: ...” pac pac pac. Suntem o „adunare” de substante chimice in combinatii diverse.
Apoi ne-a vorbit despre teoria conservarii materiei.
„ poate o parte din substantele chimice care alcatuiesc corpul meu,” a spus ea „ au fost, candva, in compozitia unei...flori!”
Nu ne gandim prea des la asta. Dupa ce vom fi murit, ce ramane marturie a existentei noastre pe acest pamant? Nimic nu se piede, totul se transforma.... Ne schimbam doar forma:) In rest, vom fi mereu, cumva, martori ai existentei pamantului, atata timp cat acesta va dura. Imi place asta. Imi place si teoria „butterfly effect”. Imi place aceasta interdependenta. Imi place viata, iar moartea o percep ca pe o „schimbare a compozitiei”:)
Dar, pe langa toate astea, ne dorim sa fim evocati ca homo sapiens sapines. Ce am lasat in urma, ce am schimbat, ce am creat, cum am influentat mersul lumii...
Unii au facut descoperiri remarcabile, altii au adus, prin arta, cele mai frumoase imagini, ganduri, compozitii. Altii au fost doar niste oameni obisnuiti...Atat, nimic mai mult. Oameni care si-au trait viata simplu si au murit fara surle si trambite. Dar fiecare dintre acestia, poate fara sa isi dea seama, au schimbat destinele altor oameni...

Cand cuiva drag inima inceteaza sa ii mai bata si „viata” se stinge in el, intelegi sensul lui „niciodata”. Niciodata nu o sa te mai stranga in brate, niciodata nu o sa iti mai raspunda la intrebari, niciodata nu o sa il mai auzi batandu-ti la usa. Si singurul niciodata pe care il poti accepta in acel moment este acela din „niciodata nu il vei uita”.

Bunica mea. Mamaie Lina. Ieri dimineata m-a trezit vocea unei batrane din sat care o plangea pe mamaie. Canta. Canta sfasietor. Mi s-a oprit plansul in gat. M-a sufocat.
As vrea sa scriu atatea despre mamaie. Despre cum mi-a vorbit ea despre viata, despre lume, despre ce am invatat de la ea... Nu am putut niciodata sa ma gandesc cum va fi cand...nu va mai fi. Mereu mi-am imaginat-o acolo, in pragul casei, asteptandu-ma sa ii povestesc ce am mai facut, daca m-a intristat ceva de cand nu ne-am mai vazut si daca iubesc.
In ultima ei noapte acasa, am stat langa ea si i-am spus spus toata noaptea sa nu ii fie frica. Pentru ca orice ar fi dupa moarte, daca exista ceva dupa moarte, ea a fost un om extraordinar de bun. Unul dintre putinii oameni cu adevarat buni pe care i-am cunoscut...
Cand ma voi duce la primavara la mormantul ei, atunci cand natura isi ia seva din pamant, voi lua o mana de tarana si o voi duce la mare. Pentru ca Mamaie Lina nu a vazut niciodata marea...

Let's do it...

let's fall in love:)




si cum tuturor lucrurilor eu vreau mereu sa le gasesc un sens:)), m-am gandit ca ...poate...Porter a furat ideea cu " people say, in boston, even beans do it" din discutiile cu privire la acceptarea teoriei lui Mendel:)).
Pentru ca piesa asta a aparut in 1928 si in jur de 1930 oamenii de stiinta au concluzionat ca Mendel a avut dreptate cu mazarea lui:)) dar banuiesc ca discutiile s-au intins pe o perioada mai mare inainte de asta si...implicit....valul de comentarii si contracomentarii l-au atins si pe Cole.

dar...:)) poate e doar o zi ploioasa in care nu am altceva mai bun de facut decat sa caut legaturi acolo unde nu exista:)
sa aveti un sfarsit de saptamana frumos, dragii mei!

Si imi place Blu

neaaparat vizitati sectiunea video de aici blublu.org

Enjoy!

One Love Festival - Scena Chill - filme

Tot la scena de chill va fi si vizionare de filme (pana acum ne-am gandit la Musically Mad,

Musically Mad Trailer


Before the Music Dies



si Sita sings the blues.


More to be announced:)

One Love Festival - Scena Chill - povesti

Acestea sunt doar cateva din povestile care vor fi in programul scenei de chill de la OneLoveFestival. Undeva, noaptea... dimineata cand lumea se duce la culcare:))

Maine va fi postat programul complet pentru fiecare scena.
Daca intentionati sa veniti la festival, nu uitati sa verificati inainte rubrica "you should know":)

OneLove Fest

Locatia este de vis! Parcul natural Comana:)
Organizatorii sunt niste oameni minunati!
Line-up-ul face toti banii!

Deci, e musai sa fiti acolo. Eu o sa va servesc cu ceai la scena chill:)
Revin cu amanunte ca sa va tin in priza.
ne vedem acolo.....

Ascultati muzica cum trebuie!

Ati auzit de "auzul perfect"? Este, deopotriva, un mare dar si un mare calvar. Oamenii cu auz perfect...aud perfect:) Asta inseamna ca absolut oricarui zgomot banal ei ii identifica nota corespunzatoare. Poate fi haios, interesant s.a.m.d.m dar poate deveni si foarte stresant. La un concert, de exemplu, simpla greseala a unui instrumentist ii zgarie pe creieri:)) Faaaaaaaaals...la un anumit nivel nu mai reusesti nici sa te bucuri de muzica ci, pur si simplu, in capul tau, muzica sa fie doar o reprezentare a unui portativ imaginar. In fine...
Eu nu am fost inzestrata cu auz perfect. Si nici nu mi-as fi dorit.... Dar intotdeauna mi-am dorit sa pot asculta muzica si sa o inteleg asa cum si-a dorit cel care a facut-o sa fie inteleasa. Cu ceva exercitiu poti sa ajungi sa intelegi anumite aspecte. De exemplu, pentru un muzician o piesa nu inseamna numai linia melodica ci absolut toate elementele si interactiunea dintre ele. Ce face fiecare instrument, ce armonii sustin linia melodica, ce face toba mare, ce face fusul, ce zice pianul cand basul zice asa...bla bla.

Armonia este foarte importanta. Aceeasi linie melodica (aceleasi note, da!) poate "suna" total diferit in functie de armoniile si succesiunea lor. O sa va dau un exemplu. Sa nu uit:)
Si invers este valabil, fireste. Pe aceeasi succesiune de armonii pot exista linii melodice total diferite. Asta e un exemplu f bun:)



De cele mai multe ori este imposibil, pentru ca unele lucruri sunt atat de subtile incat nici nu iti dai seama ca reprezinta ceva anume. De exemplu (pentru cunoscatori:)) in piesa magic store, cand eu spun "to hit a double ace on dice", a-ul ala este facut cu doua voci suprapuse. Inseamna ceva, dar sunt convinsa ca este mult prea subtil si are prea putina importanta ca sa fie sesizat.
Cum spuneam, intotdeauna mi-am dorit sa gasesc nuantele subtile ale unei piese. Acele instrumente care canta "in soapta", o nota acum si alta nota peste 2 minute...si atat. Acele lucruri "neauzite", care au avut un track al lor, important pentru producator dar nu atat de interesant pentru ascultator.

Dar nu despre asta voiam sa scriu, de fapt:))

Ei, dragii mei, aseara mi s-a intamplat ceva extraordinar. Am simtit altfel muzica. Am simtit altfel totul. Am stat aproape nemiscata. Ore. Ascultand. Si atat.
Pe cuvant ca nu stiu cum sa explic. Este ceva ce trebuie experimentat.
Mi s-a mai intamplat asta o data, cu niste casti foarte misto (nu imi mai aduc aminte ce erau dar am simtit ca imi umbla sunetul printre circumvolutiunile creierului). Am mai ascultat muzica pe sisteme audio profesioniste, am mai umblat prin studiouri echipate "pana in dinti" cu aparatura cap de serie. Nu sunt chiar o novice. Dar aseara...:) wow

Se numesc Truth B3031A si sunt niste monitoare de studio de la Behringer. Nu am fost niciodata fan behringer (cel putin mixerele de la ei au dat mereu bataie de cap). Am mai avut si monitoare de la ei si nu m-au lasat cu gura cascata:))
Dar astea fac toti banii. Si sunt accesibile ca pret. Foarte accesibile pentru ce pot ele:)

M-am asezat cuminte pe scaun si am dat drumul la muzica. Si in momentul ala mi s-a facut pielea de gaina. Serios. Am simtit cum se duce sunetul prin mine. L-am vazut. Am vazut fiecare coarda a pianului si degetele chitaristului pe grif. Am vazut zambetul amar al solitului si metalul cinelului. Am vazut tot. Am vazut muzica. Am ascultat jazz si apoi clasic si apoi .... apoi am ascultat tot ce era la un click distanta. Si nu am mai vrut sa dorm.

Si acum ma gandesc foarte serios ca e posibil ca toate elementele din camera in care sunt monitoarele sa fi contribuit la acest sunet extraordinar. Si nu imi mai vine nici sa mut un creion 5 cm mai incolo. De frica sa nu deranjez valsul frecventelor:)

Azi sunt foarte fericita!

Daca planuiti sa va construiti o casuta

o puteti face in forma de melc....


The Nautilus House, Mexico City, 2006 Arquitectura Organica

Oricare ar fi planurile voastre, rasfoiti un pic si paginile Arquitectura Organica. Si nu uitati sa ma chemati la inaugurare:)

Ce faceti pe 14?

Un fel de oameni

Cum devin unii oameni neoameni? Imi pun din ce in ce mai des intrebarea in ultimul timp. Mi-a fost dat sa intalnesc cele mai ciudate exemplare umane, personaje care pareau ca li s-a amputat sufletul. Oare cum se intampla asta? Si cum poti trai tu, cu tine, daca devii asa? Ma intreb cum se simt oamenii astia cand, singuri, in camera lor, isi analizeaza ziua care tocmai a trecut, zi in care au mai profitat de neputinta altuia. De durerea lor.
Cand ii intalnesti, nici macar nu mai ai puterea sa te aperi. Ramai mut la cruzimea lor.
Nu am chef sa intru in amanunte. Vreau doar sa stiu cum se intampla asta. Daca exista un algoritm. Doctori, profesori, avocati, lucratori la pompele funebre. Pe acolo i-am intalnit....
Si totul a inceput, in proportie covarsitoare, de la valoarea spagii pe care trebuie sa o platesti.... Pe care TREBUIE sa o platesti. Sunt momente in care nu ai cum sa nu iti incalci principiile. Nu ai alta sansa. Decat sa bagi mana in buzunar, sa scoti o suma si sa intrebi daca e de ajuns.

In fine....

Poza si un articol:)

Acum cativa ani, am fost "angajata" de revista Tabu care isi sarbatorea aniversarea printr-o petrecere in Parcul Ioanid. Era plin de vedete de tot felul, unele mai stralucitoare ca altele:)

Jobul meu era sa citesc cateva texte (de atmosfera:), undeva, intr-un foisor in mijlocul parcului. Am citit cuminte si am plecat acasa:)) Am citit frumos:))

Luna trecuta m-a sunat Ani Sandu si m-a intrebat daca as fi de acord sa apar in revista Tabu cu un articol despre mine. Am zis da:) Si am chicotit la gandul ca drumurile mele s-au intersectat iar cu revista, de data asta cu bataie in prima linie.

M-a fotografiat Cosmin Bumbut. Si articolul mi-a dat numele de "fluturele de nota 10".

Mama m-a sunat si mi-a spus ca e foarte mandra de mine. Asta a fost cel mai frumos feed-back.

Cam atat am de spus. mai vorbim....

Sunrise

cand eram mica, eram foarte indragostita de Mick:)

iar versurile or....ahhh, trebuie sa cautati odata versurile Simply Red. sunt...foarte...cumva:)

So in love:)

cred ca este cea mai frumoasa interpretare a piesei "So in love":)
daca nu ati vazut filmul....e musai!!!!!

Ultimul rege

In ziua in care a murit Michael Jackson, toate televiziunile au intrat in fibrilatie. Invitati peste invitati, diversi si diverse, toti dispusi sa-si goleasca bagajul informatiilor despre cine si cum a fost MJ. In proportie covarsitoare, insa, s-a vorbit despre operatiile estetice pe care si le-a facut si despre procesul care l-a ruinat.
Mi-a venit in dimineata aia in minte Scrisoarea I a lui Eminescu si am realizat ca el a surprins un adevar universal, care depaseste limite culturale sau politice sau umane sau....de orice fel:))

"Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami... orice-ai spune,
Peste toate o lopata de tarana se depune.
Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri
Ce-au cuprins tot universul incap bine-n patru scanduri...

Or sa vie pe-a ta urma in convoi de-nmormantare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta.
Ba sa vezi... posteritatea este inca si mai dreapta.
Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire
Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt si dansii... Magulit e fiecare
Ca n-ai fost mai mult ca dansul.
Si prostatecele nări
Si le umfla orisicine in savante adunari
Cand de tine se vorbeste.
S-a-nteles de mai nainte
C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte.
Astfel incaput pe mana a oricarui, te va drege,
Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege...
Dar afara de acestea, vor cata vietii tale
Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale -
Astea toate te apropie de dansii...
Nu lumina
Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,
Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt
Intr-un mod fatal legate de o mana de pamant;

Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit."

Nu este deloc surprinzatoare acesta reactie. In fond ce poate fi mai interesant decat faptul ca un negru a devenit alb, ca mai avea un pic si ii cadea nasul sau ca a fost acuzat de pedofilie (ceea ce eu nu am crezut NICIODATA ca ar fi adevarat - eu personal i-as condamna la moarte,fara drept de apel, pe cei care abuzeaza sexual de un copil).

Ca omul asta a renuntat la viata lui pentru arta, ca a fost un perfectionist, ca nu a acceptat niciodata mediocritatea in muzica, ca a fost un spirit atat de puternic si pentru ca este ultimul "rege" al generatiei nostre, poate chiar al acestui secol....asta as fi vrut sa aud in ziua in care viata lui pe acest pamant s-a sfarsit.... Dar nu a fost asa...

Daca exista viata de apoi, sunt sigura ca acolo va fi foarte fericit:) Pentru ca merita!

Filmul de aseara ..."Sita sings the blues"

Eu, personal, nu am mai vazut o asemenea explozie de imaginatie. Este un film ce merita vazut.

Filmul a fost lasat "liber" (sub licenta Creative Commons ), Nina Paley, care este si regizor si producator si grafician si animator si toate celelalte la un loc, a hotarat ca cel mai bine este asa "Astfel va ajunge la toata lumea. Va circula. Va trai!"

Filmul are si o nota autobiografica, sotul Ninei plecand in India si parasind-o printr-un e-mail. Chiar asa a fost si prezentat "Sita sings the blues - The greatest break-up story ever told".

Nina Paley a invitat trei indieni într-un studio audio şi i-a pus sa discute despre Ramayana si toata discutia asta libera si fara pretentii de documentar a devenit naratia din film. Din ce am citit despre film, se pare ca a deranjat un pic prin modalitatea de a prezenta Ramayana. Nu va spun mai mult, cel mai bine este sa il vedeti:) Va spun doar ca vocea Sitei (cantand blues:) este a Anettei Hanshaw si ca toata coloana sonora este o combinatie de jazz, blues, electro, dub si ce-o mai fi pe acolo..... Minunat.....

Asa ca iata trailerul





Youtube - full movie - daca vreti sa il vedeti online (si are si varianta HD)


Download - aici o sa gasiti mai multe variante de download. Eu am ales 1080p HD necompresat si se vede excelent

Subtitrare romana - daca nu merg diacriticele, inlocuiti-le cu ce stiti voi:)

Subtitrare engleza - asta este o subtitrare facuta cu mai multa "acuratete":)

Ca sa nu treaca pe langa noi...asa

Get this widget!

Pentru azi

Ce-mi place mie

pentru azi IRLO



http://neaparat.blogspot.com/

Si Mediafax zica ca presa internationala zice asa

Presa internaţională comentează rezultatul alegerilor europene din România, făcând referire în special la intrarea în Parlamentul European a liderului Partidului România Mare, a lui Gigi Becali şi a fiicei preşedintelui, dar şi la numeroasele fraude denunţate şi la absenteismul ridicat.

Cotidianul francez Le Monde notează faptul că Partidul România Mare , de extremă-dreapta, "îşi marchează reîntoarcerea pe scena europeană". Preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, acuzat de xenofobie de detractorii săi, precum şi patronul clubului de fotbal Steaua Bucureşti, Gigi Becali, vizat de anchete pentru "corupţie" şi "sechestrare de persoane", îşi fac astfel intrarea în forul legislativ european.

"Revenirea nesperată" pe scena politică europeană a lui Corneliu Vadim Tudor este comentată şi de cotidianul francez Le Figaro, care îl numeşte "fost linguşitor al lui Nicolae Ceauşescu", "moştenitor autoproclamat al acestui naţionalism exacerbat practicat de fostul dictator" şi "admirator necondiţionat al mareşalului Antonescu". "Succesul său la europene, legat fără îndoială de o participare slabă, de 27 la sută, şi de criza economică, îi redă speranţa, în apropiere de alegerile prezidenţiale, care ar urma să aibă loc în decembrie", scrie Le Figaro.

Într-un articol cu titlul "Ascensiunea naţionaliştilor", ziarul canadian National Post aminteşte afirmaţiile lui Gigi Becali, înainte de a se alia cu Vadim Tudor: "Trebuie să salvez România de la acest cancer numit Vadim şi să îl scot din politică".

Agenţia Associated Press notează că Partidul România Mare, care este "pentru religie, împotriva minorităţilor sexuale şi împotriva ungurilor", a avut rezultate "surprinzătoare", câştigând aproape 9 la sută din voturi.

Cotidianul britanic The Guardian evidenţiază contradicţiile dintre partidele naţionaliste intrate în legislativul european, dându-i exemplu pe "extremiştii Partidului România Mare", care, ca şi naţionaliştii slovaci, se opun minorităţii ungare, ceea ce nu va fi acceptat de partidul Jobbik din Ungaria.

La rândul său, The Times scrie că extrema-dreaptă, deşi a înregistrat un scor important, ar putea avea dificultăţi în formarea unui grup în PE. Partidul România Mare ar putea avea dificultăţi cu privire la ridicarea interdicţiei de călătorie a lui Gigi Becali, impusă ca o condiţie a eliberării sale condiţionate într-un caz de răpire a trei persoane. Partidul Libertăţii al politicianului olandez Geert Wilders a obţinut patru mandate, însă acesta a păstrat distanţa faţă de alte partide extremiste.

Irish Times subliniază, într-un articol cu titlul "Figuri noi: eurodeputaţi de urmărit", că "modelul cu jumătate de normă" Elena Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu, a fost aleasă totuşi în Parlamentul European cu 4,22 la sută, în pofida faptului că este mai cunoscută în România pentru petrecerile la care participă decât pentru acţiuni politice.

Portalul de ştiri Euractiv subliniază numeroasele acuzaţii de fraudă din România, care a înregistrat cea mai slabă participare la alegeri din istoria sa democratică, 27,52 la sută. Potrivit declaraţiilor citate, diferenţa dintre prezenţa la urne în mediul urban şi cel rural (29 la sută faţă de 16 la sută) creşte suspiciunile privind influenţa "turismului electoral" asupra rezultatelor alegerilor.
Euractiv menţionează de asemenea că poliţia a identificat şi investigat zeci de cazuri de vot multiplu.

Proiectie filme la MTR

via Miruna

Acele de seringa si aparatul de la Realitatea:)

Nu v-am spus despre tatal meu care este un geniu! Cand nu exista google si aveam o nelamurire sau voiam sa stiu ceva, il sunam pe el. Si in 99% din cazuri, el stia sa imi raspunda. Iar daca nu stia atunci, in putin timp ma suna si ma lamurea. In fine...

Azi dimineata m-am uitat la stirile de la Realitatea. Stirile despre gripa care a intrat si in Ro....bla bla. Si in timp ce invitata explica ce si cum, pe ecran se derulau imagini dintr-un laborator biologic. Diverse. Stiti voi: aparate despre care nu stii nimic, eprubete cu lichid colorat, aliniate frumos intr-un aparat despre care iar nu stii nimic samd.

Tatal meu a inventat diverse chestii. A lucrat la Institutul de Cercetare al Armatei un timp si apoi la Fabrica de Avioane din Craiova. M-am apucat la un moment dat sa ii scriu CV-ul si am fost foarte impresionata de ce avea el de spus despre realizarile lui profesionale. Sisteme radar pentru avioane, diverse tools-uri care se folosesc in aviatie, multe dintre toate acestea se gasesc la OSIM pe numele lui.

Acum ceva timp, a construit un aparat de ars ace de seringa (pe care, fireste, prima persoana care l-a testat a fost mama, in cabinetul ei - banuiesc ca ea l-a inspirat. Ca o paranteza, trebuie sa va spun ca ai mei se iubesc la fel de mult ca la inceput si ca sunt un modelul de pereche fericita asa cum citesti prin carti).

Si ca sa fac si legatura intre tot ce am scris aici, ei bine, la Realitatea, in toiul stirilor, printre intrebarile isterice despre gripa ale reporterului si raspunsurile calme ale specialistului, pe ecran se derulau imagini cu acest aparat de ars ace inventat de tatal meu, aparat care devenise un fel de erou principal al laboratorului:)Am fost mandra, foarte mandra, pana la cer de mandra.

Si cand eram eu mica si voiam sa il impresionez pe tata, am facut un site de prezentare al aparatului.

Acum ceva timp i-am facut un up-date cu noile date:) Nu datorita site-ului meu tata a inceput sa aiba comenzi, astfel ca aparatul lui a ajuns in cele mai ascunse laboratoare de cercetare, dar...m-am gandit ca nu ar fi rau daca i-as face mai un pic de reclama.

Ah, ce frumos am inceput ziua!

Vine concertul BIMS din Fabrica

m-am gandit ca "daca unora le place jazz-ul" poate "unora le place concursul". Asa ca iata doua posibilitati sa castigati bilete la concertul BIMS de pe 28 din Fabrica.

Concurs Butterflies In My Stomach Acadaemia Catavencu
http://www.catavencu.ro/butterflies_in_my_stomach_doua_persoane_patru_bilete-7995.html

Concurs Butterflies In My Stomach HotCity
http://www.hotcity.ro/blog/concurs-pentru-fluturi-in-stomac

P.S. mai oameni buni care nu ati fost la Iarmaroc Fest, mare pacat ati comis. A fost foarte foarte interesant;)

Concert Butterflies In My Stomach

la Muzeul taranului, pe 20 mai

cum zice si afisul, pe la 9 seara...:)

si din seria "daca nu canti, macar fa ceva creativ...", iata ce mai fac eu:)

si pe langa placerea olfactiva (ce frumos miros culorile in ulei....mmmm), pot spune ca voi avea ocazia (si placerea, implicit) sa imi si expun niste lucrari pe 9 mai. adica aici...

va fi foarte interesant:))

....si tot despre NewJazzFest

trebuie sa va spun ca azi dimineata am primit un e-mail de la organizatori prin care isi cer scuze dar trebuie sa amane evenimentul pentru octombrie, din motive de ...criza financiara.
iata ce zic ei

tananaaaaa!

New Jazz Festival Iasi 2009

Am cantat si anul trecut la festivalul asta si am salutat cu incredere aceasta initiativa. Ma intreb foarte serios de ce Bucurestiul nu a venit cu o asemenea idee...ca doar el se lauda cu cele mai bune, mai reusite, mai inovative si mai indraznete manifestari artistice. Editia din acest an aduce nume mari...pentru cine apreciaza genul;) Asa ca nu ratati festivalul asta ... voi ...astia care ascultati:)

Ca uite cine o sa cante pe scena de la Iasi:

Erik Truffaz - Franta

Bugge Wesseltoft - Norvegia

Parov Stelar&Band - Austria

Xaver Fischer Trio - Germania

Skalpel - Polonia

Singas Project - Ungaria

Butterflies In My Stomach - Romania

Blazzaj - Romania

Aievea - Romania

Femei in fata si in spatele obiectivului

Eu sambata merg la MTR. Pentru ca merit!:)

Despre secunde

Lavinia, sora mea, are o clepsidra mica lipita pe geamul de la balcon. Tine 3 minute. Nu am intrebat-o niciodata de ce a pus-o acolo. Dar in ultimele trei saptamani, de cand m-am mutat la ea pe post de mama surogat pentru Theodora si Toma, m-am jucat de cateva ori cu clepsidra cu pricina. Apartamentul in care sta are o liniste stranie. Etajul 10. Langa parcul Tineretului. Departe de aglomeratia urbana, zgomotul infernal al Bucurestiului si mitocania stradala. Geamurile sunt foarte mari si este unul dintre singurele locuri din Bucuresti de unde poti privi un cer maaaare si albastru.
Cand ies pe balcon, la o tigara, intorc clepsidra si numar secundele. Intre rotocoale de fum. Atunci cand nu bate vantul. Ce inseamna 3 minute? Pot insemna totul!

Imi vine in minte, obsedant, o expresie pe care am descoperit-o cu ani in urma. Eram prin scoala generala si o descoperisem pe o carte postala sau ceva de genul. A devenit un fel de semnatura a mea, ma simteam foarte speciala ca posed asa ceva. Expresia era "feel de minute". O asociasem, fireste, cu mioritica "traieste clipa". Si cred ca, la un anumit nivel, acest "traieste clipa" a devenit un principiu de viata la mine. Un lucru pe care unii l-au placut, altii l-au tradus ca iresponsabilitate, unii l-au apreciat, altii l-au ironizat. Dar eu am tinut cu dintii de el. Pana l-am descoperit si la Ieronim. Doi copii cu capul in nori, asa cum suntem adesea caracterizati. Dar cat de bine ne simtim noi:) Cat de placut este sa te uiti in urma si sa nu ai regretul timpului trecut ...

Sunt atatea lucruri care raman nespuse intre oameni. Atatea lucruri pe care ai vrut sa le faci cu cineva si nu ti-ai gasit timp. Atatea momente frumoase de care nu te-ai bucurat...pentru ca aveai ceva urgent de rezolvat. Si sunt tot atatea regrete in momentul in care stii ca nu vei mai avea niciodata ocazia sa faci toate astea. Si viata merge inainte. Vin altele si altele, cu regretele de rigoare, sau nu...depinde de cat de repede inveti ca viata este una. Si ca este facuta din secunde. Si ca secundele alea sunt unice. Si ca sunt ATAT de importante. Iti pot schimba viata total. O secunda. Doar una.

Mama m-a sunat si mi-a dat vestea sec. Ciok a murit si Lavinia este in coma. Si in momentul ala m-am gandit ca Lavinia nu are cum sa pateasca ceva. Pentru ca cei doi copii ai lor trebuie sa ramana macar cu un parinte...

Au trecut trei saptamani. Lui Toma i-a mai crescut un dinte, Theodora a mai invatat cateva cuvinte noi, Lavinia a iesit din spital si este refacuta total fizic. Si viata merge inainte...

Ciok, acolo unde esti, daca chiar exista o viata de apoi, te rog spune-i lui D-zeu ca este foarte crud!

Simplu si la obiect!

Cum te porti cu oamenii care iti fac rau? Constient sau inconstient...
Gasesti circumstante atenuante pentru purtarea lor, iti dai o explicatie care iti convine si tie si apoi zambesti ingaduitor si spui "Inteleg...." Asta e un fel de instinct de conservare? Poate...

Ce faci cu cei care iti datoreaza bani si gasesc tot felul de variante sa nu ti-i mai dea.
Era o faza misto in A Bronx Tale. Si anume sfatul lui Sonny pentru pustiul care era extrem de suparat ca nu reusea sa isi recupereze cei 20 de para de la Louie Dumps.

"Nu'ti va mai cere bani niciodata si nu te va mai deranja. Iese din viata ta pentru 20 de para."

Simplu si la obiect!

Pentru azi...Petrucciani

September second for March second

Si autoportretul

ca fiecare pictor isi face autoportretul, nu? asa ca, in caz ca ma satur intre timp de pictura ... sa fie acolo:))

si io zic ca nu e asa grav, mai ales ca e a treia pict in ulei:))

si am consumat doar alb si negru. deci nici risipa nu am facut:)

Strazi in Bucuresti

Intrarea Cenusaresei...undeva pe langa Foisorul de Foc:)

Una pe zi

cu grija si cu rabdare poti face cat unul mare:))
invat sa desenez:)

Prima zi pe scena

zilele trecute a trebuit sa-mi scriu cv-ul de artista...

si am inceput "de la patrushopt incoa'", respectiv mi-am amintit cand m-am urcat prima oara pe scena, pe post de performer:))

ei bine, a fost la o serbare a laviniei, sora mea, la gradinita:)

venisem pe post de spectator si am insistat sa cant si eu pe scena...

cred, totusi, ca eram o mare rasfatata:)

aceasta e o poza din ziua aceea

io-s cea mica si bosumflata (probabil ca nu mi-a convenit ca nu am avut ocazia sa fac un sound check)

Just for fun

adica ma joc si eu cu pensulele si apoi un pic cu photoshopul ...
sa nu aud comentarii!

Strazi in Bucuresti

Va veni imediat si povestea despre excursia din Amsterdam, dar pana una alta, nu pot sa nu va spun asta:

Aseara am fost cu masina pe Strada Ileana Cosanzeaza, pe Strada Fat Frumos si apoi am dat o tura pe Strada Frumoasa:))
Foarte serios!

Ma gandesc sa iau un Indexul strazilor si sa caut cele mai interesante nume:)

Sa nu uitati!

Si am fost acolo, la Ursici...

Cu ani in urma, cand lucram in asistenta sociala, mi-a fost dat sa vad cele mai infioratoare conditii de trai. Cand am ajuns prima oara in catacombele din Ferentari, nu frica a fost cea care mi-a dat fiori reci pe sira spinarii, ci mizeria si saracia in care traiesc unii oameni. Pe atunci voiam sa salvez lumea. Venisem din Timisoara, proaspat absolventa a unei facultati in care invatasem metode si tehnici de "salvare". Praf in ochi, in momentul in care dai cu nasul de realitate.
Nu sunt straina de ceea ce inseamna saracie. Si daca se spune ca fiecare are sansa lui, ei bine, da, o are. Dar e posibil sa nu o poata materializa. Din diverse motive. Si uneori nu lenea este una dintre ele, asa cum suntem obisnuiti sa judecam.


Ursici este un sat nu departe de "civilizatie", asa cum stim noi civilizatia, cu sosele asfaltate sau curent electric cel putin. Doar ca este izolat din cauza accesului foarte dificil, care se face pe un drum forestier, drum care la un moment dat a dat bataie de cap chiar si monstrilor 4x4.


In Ursici am ajuns cu convoiul destul de tarziu. Pe drum una dintre masini a avut un accident. Nu ceva grav, un ghinion stupid. Nimeni ranit. Fizic... O parte au ramas sa il ajute, o parte au plecat mai departe.
Oamenii ne asteptau in curtea scolii. O cabana din lemn, incalzita cu o soba mica cu lemne. Acolo am si dormit in noaptea aia, aliniati in ca boabele intr-o pastaie.

Au fost in jur de 40 de masini, incarcate cu alimente, haine, jucarii...si altele.
Organizarea a fost extraordinara. Fiecare masina a primit un numar si s-a incercat, in limita posibilitatilor, ca fiecare numar sa corespunda unui produs.
Mi-am dat seama mai tarziu, cand am ajuns sus, cat de mult timp am salvat cu aceasta organizare stricta.
In curtea scolii, masinile s-au asezat intr-un arc de cerc si au descarcat produsele.

Oamenii ne asteptau. Incepuse sa se insereze cand am ajuns si a trebuit sa ne miscam rapid.
Dupa ce s-a facut impartirea, o parte dintre masini au dus oamenii acasa. Una s-a rasturnat pe drum. Nimeni nu a fost ranit nici de data asta, desi acum a fost un accident mai serios.

Asta a fost in linii mari. Eh, si acum e acum...
Incearca sa iti imaginezi ca stai in varful unui munte. Ca vecinii tai sunt la cativa km departare. Ca daca nu mai ai ce manca, nu poti sa tragi o fuga la butic. Ca daca vrei sa mergi la scoala trebuie sa ii ceri lui Mos Craciun sa nu lase zapada sa blocheze drumurile. Ce bine ar fi sa nu ninga deloc!
Nu ai televizor, fireste. Nu ai nimic care sa functioneze doar bagat in priza. Am vazut printre lucrurile donate niste boxe de calculator. Interesanta ironie.
Stand in curtea scolii si privind la luminile care se vedeau in vale, ma intrebam ce poti sa ii spui unui copil care te intreaba de ce este atat de luminat acolo si aici nu e nici o lumina.
Cand am plecat din Bucuresti, in mare graba, am aruncat Robinson Crusoe in geanta, cu gandul sa o dau unui copil. Ceea ce am si facut, povestindu-i pe scurt despre ce este vorba. Copilul se uita cu ochii mari la coperta cu barbosul care se apara de soare cu o umbrela facuta din frunze de palmier.

Acum imi dau seama ca sunt o mare idioata daca imi imaginez ca povestea omului izolat pe o insula este un subiect pe care el l-ar putea gasi interesant. Pentru ca asta e realitatea lor, la un anumit nivel. Izolati in varful unui munte. De generatii intregi...

Dupa ce am terminat treaba pentru care mersesem acolo, ne-am relaxat. Atat cat am putut, cu o urma de gust amar ca nu am putut face mai mult pentru oamenii de acolo.
Ei ne-au primit foarte frumos. Si cu zambetul pe buze. Nu aveau atitudinea omului umil care cerseste ajutor, in nici un caz. Cred ca zambetul acela sincer si fata aceea senina si blanda, numai oamenii aceia o au. Oameni care, constienti de faptul ca noi am venit acolo sa ii ajutam putin, primesc darul nostru ca venind din suflet. Nu ai cum sa te simti superior lor. Eu, personal, sunt convinsa de faptul ca simplitatea lor este de o profunzime pe care noi, "civilizatii", nu suntem in stare nici macar sa o intuim.
Am baut tuica fiarta, am mancat slanina si branza.
"Astea-s de la mine!" spunea fata care devenise gazda noastra oficiala.
Ionel, un baiat cu ochii zambitori, s-a plimbat aproape toata noaptea printre noi cu ibricul intr-o mana si cu pahare micute intr-alta. Cred ca am baut cea mai mare cantitate de tuica din viata mea. Pentru ca un astfel de zambet nu ai cum sa il refuzi.
Apoi am macat gratar. Porc mistret. In departare se auzeau lupii.
Stiu ca pare asa, un demers jurnalistic cu scopul de a impresiona, dar va asigur ca nu este asa. Mie imi era frica sa ma departez mai mult de 10 m de grup. Satenii spuneau ca " lupii ne cunosc, nu se iau ei de noi".

Ceea ce s-a realizat prin aceasta actiune este o picatura intr-un ocean. Dar oceanul...este o suma de picaturi, nu? Picatura asta este mai mult decat nimic. Ceea ce i-ar ajuta foarte mult ar fi curentul electric, desigur. S-a discutat problema intens in grupul nostru. Panouri solare, o mini hidrocentrala? SC Electrica, facturi...hmmm? Variante...
Pana atunci, acest gen de actiuni sunt un ajutor real pentru oamenii de acolo, chiar daca nu rezolva problema principala, cel putin le fac viata un pic mai usoara pentru urmatoarele cateva luni...















poze facute de Ieronim Pogorilovschi

Vreau sa faceti ceva:)

Poate ca veti citi postul asta, veti fi un pic curiosi si apoi...va veti intoarce la treburile voastre.
O sa bifati in lista personala treburile terminate si o sa va bucurati ca vine Craciunul, prima de Craciun, vacanta de sarbatori...lalala.
Scriam in ultimul post despre faptul ca un lucru poate fi perceput diametral opus de persoane care inteactioneaza cu el. Pentru voi, de ex, sa primiti cadou de Craciun un kg de zahar poate fi hilar. Pentru o alta persoana, pentru care cumparaturile nu inseamna sa coboare la buticul din colt, ci sa parcurga 10 km prin zapada...inseamna cu totul altceva.

Vineri se organizeaza un convoi de 25 de masini off-road care va urca in Muntii Sureanu, in satul Ursici. Este un sat mic, cu 105 locuitori. Drumul de acces este foarte dificil, iar acum este acoperit cu un strat serios de zapada. Pentru oamenii de acolo, venirea zapezii nu inseamna bataie cu bulgari si brazi artificiali construiti in mijlocul urbei de dragul sarbatorilor. Pentru acei oameni, venirea zapezii inseamna ca singurul drum, singura legatura cu "lumea de jos", a devenit impracticabil.

Asa ca Clubul Off-Road Bucuresti - CORB44 si Transilvania Adventure Club vor organiza o deplasare acolo, in scop umanitar.

Daca vreti sa ajutati, strangeti repede ce credeti ca ati avea nevoie daca ati locui acolo, ar fi venit iarna si .... puneti-va imaginatia la contributie.
Zahar, malai, orez, fasole, faina, ulei, lapte, conserve, sucuri, apa...haine, jucarii, carti...stiti voi!

Intrati aici si cititi mai multe. Aveti numere de contact si alte informatii despre cum va puteti implica!

Ne vedem acolo! Eu si Ieronim ne-am inscris!

Gala desenului animat

Sunt atatea lucruri care ne influenteaza in mod diferit. E atat de relativ totul...
Orice lucru neinsemnat poate deveni centrul univesrului tau daca ii dai valoare, cumva...Ma gandesc, de ex, la o persoana care ia un autograf de la artistul pe care l-a iubit toata viata. Hartia aia, pe care vedeta a mazgalit o semnatura, se transforma brusc dintr-o simpla si neinsemnata foaie de hartie in ceva foarte special si mistic:)) Pentru altcineva, neinteresat de fenomen, ramane tot o hartie fara valoare...


Filmuletul asta probabil ca nu inseamna nimic pentru unii...Dar mie mi s-a pus un nod in gat aseara, cand l-am gasit din intamplare pe youtube...







Bun, si acum ca ati facut pauza de tigara sau de oftat, puneti mana si votati Butterflies in My stomach

ApropoTV si cadourile de sarbatori:)

Pai uite cum sta treaba! Noi am fost la o emisiune dragutza, ApropoTV. Ne-au filmat, am vorbit, am ras mult si apoi am cantat. Sus pe scena, sus!
Buuun!
Dar se pare ca ei s-au gandit sa faca mai mult decat o simpla prezentare si au initiat un concurs. Iar castigatorul o sa fie mare vedeta si o sa se plimbe cu avionul personal prin Goa, Amsterdam si alte locuri d-astea, stii...
Si noua ne-ar surade ideea:) Si sa vedeti ce plini de cadouri ne vom intoarce:) Cadouri muzicale, fireste, eventual un album si un videoclip:)
Asa ca ... ne puteti vota AICI

Anca Parghel a plecat

... si eu, personal, cred ca s-a dus in locul ala pe care oamenii il numesc "Rai".
Pentru ca un om atat de vesel si de deschis, un om pe care nu puteai sa nu-l iubesti daca il vedeai si ascultai o data, un om care iubea atat de mult viata si care te incarca de energie pozitiva...sigur a ajuns intr-un loc minunat!
Si oriunde ar fi acum, Anca va fi fericita si va aduce fericire celor care o intalnesc!
Asa ca ascultati muzica pe care ea a lasat-o aici, pentru voi, si bucurati-va de vocea unui om care a facut totul cu o pasiune de care putini dintre noi suntem capabili!

"Nu ma opreste nimic! Simt ca sunt tanara si tot mai tanara!" spunea Anca intr-un interviu. Nu a oprit-o nimic, Anca Parghel a mers mai departe...Acolo unde exista tinerete fara batranete si viata fara de moarte! And all that jazz....

Tina Turner 2008

Poate va intrebati ce mai face Tina Turner. Ei bine, face foarte bine, la cei 69 de ani ai sai. Iar prezentarea pe care i-o face Beyonce este ...extraordinara. si sa vedeti apoi duet! Pfffff....Check it! Check it! Check it!

E cool, dom'le!

E cool sa iti faci un blog in care sa fii vesnic nemultumit. Sa iei toate subiectele zilei si sa le intorci ca pe o clatita, sa atentionezi publicul cititor ca este prajita in prea mult ulei sau ca a fost prajita inegal sau ca ingredientele nu sunt tocmai alea specificate in reteta, ca e o conspiratie gastronomica la mijloc si asa mai departe...

E cool sa iti faci un blog in care sa fii mare amator de manifestari artistice underground. Sa fii la curent cu toate evenimentele cool:), sa apreciezi cum se cuvine artistul necunoscut, sa ii ridici un momunent dupa modelul "eroului necunoscut", sa amendezi tot ce inseamna mainstream, chiar daca poarte numele de George Michael. Ca daca e mainstream, sigur este de o profunzime artistica indoielnica.

E cool sa iti faci un blog in care sa iti arati online sensibilitatea-ti nemasurata, sa povestesti cum plantezi panselute pentru batranica din vecini si cum crosetezi ciorapei ca sa iti rotunjesti veniturile. Sa iti pozezi cu grija colectia de "hand made" si sa sensibilizezi auditoriul cu un fundal sonor din Vivaldi. Si daca ai si ceva veleitati in a identifica vintage-ul de calitate...ce mai, esti pe val.

Dar...de departe...cel mai la moda este sa fii critic literar al blogurilor cu un mare numar de vizitatori. Sa iti dai cu parerea despre absolut orice, incepand cu spotul publicitar X si terminand cu construirea unei afumatoare pentru carnatii facuti in casa.

Sa fie oare o moda sau blogosfera este populata cu preponderenta de cinici, nostalgici si viitori politicieni?

Petitie pentru sprijinirea Muzeului Taranului

"In urma cu cateva zile s-a incheiat controlul efectuat de o comisie a Ministerului Culturii si Cultelor la Muzeul National al Taranului Roman. In raportul final inaintat oficial cu aceasta ocazie conducerii muzeului este formulat explicit „idealul” desfiintarii Muzeului Taranului Roman: „In conditiile date, ideal ar fi ca, odata cu definitivarea lucrarilor de consolidare a cladirii, muzeul sa fie pregatit cu o expozitie permanenta noua ca tematica, prin care sa fie puse in valoare si alte obiecte din patrimoniul extrem de valoros, de aproape 90000 de bunuri culturale mobile, al muzeului si, bineinteles, cu alt mobilier pentru expunere” (mobilier conceput de Horia Bernea special pentru aceasta expunere si in conformitate cu stilul acesteia – n.n.). Urmeaza o serie intreaga de alte recomandari ferme de desfiintare, de la Clubul Taranului la Targul Taranului, care „prezinta riscul ca toate manifestarile culturale initiate in curtea muzeului sa vireze spre derizoriu”. Consideram acest act oficial al Ministerului Culturii si Cultelor nu numai un afront la adresa unei institutii culturale care a obtinut cea mai mare recunoastere internationala in domeniul sau de activitate, dar si o amenintare directa a insasi existentei muzeului in forma sa actuala, care este aceea care l-a facut faimos in tara si strainatate si singura pe care o acceptam ca legitima. Aceasta situatie este cu atat mai grava cu cat ea repeta incercarea de acum patru ani de dezmembrare a discursului muzeal al intemeietorului muzeului, pictorul Horia Bernea. Va rugam sa va exprimati solidaritatea cu opinia Muzeului Taranului Roman semnand mai jos. Comentariile de orice fel sunt binevenite! "

Am pus link pe tot textul...sa nu cumva sa il ratati daca vreti sa semnati petitia:)

...........

..............

Daca vreti o pauza de plans

Zeitgeist Addendum - filmul complet

Merita sa il vedeti! Macar asa...sa il vedeti...
Filmul poate fi vizionat in totalitate pe google video, cu subtitrare in lb romana. Cam atat am de spus. Comentariile dupa! Dupa ce il vedeti si voi!


.......................................

Ne pare rau dar nu aveti voie

Aseara am fost pe insula de pe Lacul Morii. Ce poti face intr-o seara de marti, nu?
Eu habar nu aveam ca exista asa ceva in Bucuresti, desi acum un an a fost un festival acolo...CokeLive.
Noaptea, dragii mei, daca faci un exercitiu de imaginatie, iti poti inchipui ca esti in Barcelona, o barcelona mai intunecata, ce-i drept, si cu salcii in loc de palmieri. D-asta e nevoie de un exercitiu sanatos de imaginatie. Altfel, e foarte placut. Are o atmosfera de film romantic alb-negru.

Apoi venit inca o masina. Si-a aprins farurile cand a ajuns la 5 m de noi. Politia.
Actele la control. Pai nu avem acte la noi.
Nici un act, va dati seama, parca eram fugiti de acasa. Nici macar actele masinii nu le aveam.

"Ne pare rau dar nu aveti voie cu masina aici"
"Am venit sa admiram un pic lacul, nu cred ca e interzis asta!"
"Nu aveti voie cu masina, oricum. Scrie in legea..." si zice legea. "Si mai cu seama, pe unde ati venit, ca accesul e blocat? Cum ati ajuns aici?"
"Pai 4x4, diferentiale blocate, hopa sus pe dig"
"Amenda. De la 1 la 5 mil"

Si am dat 500 de mii (eu inca nu m-am dezobisnuit de calculul fara 4 zerouri).
Nu aveam ce sa comentam, nu aveam nici un act si nu aveam chef de sectia de politie.

Sfat: mergeti sa o vedeti, dar nu noaptea (ca din cate am aflat ulterior nu e asa un paradis barcelonian acolo, dimpotriva: traficanti, prostitutie, caini vagabonzi - desi cand am ajuns noi acolo era pustiu pustiu pustiu) si nu in zilele cu soare (gratare, mici, bere, manele si alte paste fainoase).

Ca nu aveam voie acolo cu masina, am inteles. Dar de ce le-a parut rau politistilor, asta nu am inteles. Ca nu pareau sa vibreze la frumusetea locului si sa regrete faptul ca noi nu ne putem bucura de asta...din cauza legii, bat-o focul s-o bata!

Ipotetic...

Daca brusc, fara avertisment, te-ai trezi intr-o lume in care toti oamenii sunt egali, in care nu ai bani si nu dispui de nici un bun material, o lume in care singura ta avere o reprezinta cunostiintele dobandite, forta fizica si valorile morale dupa care te-ai ghidat pana in acel moment in viata...cum ai fi? Ce ai face?
Daca nu ar exista carti, mass-media, internet, telefon si nici un fel de comunicatii, daca singurul mijloc de transport ar fi unul pe care ar trebui sa il construiesti tu, daca nu ar mai exista orase, daca toata lumea ar fi risipita pe o intindere de pamant virgina, daca singurele resurse de care ai dispune ar fi pamantul de sub picioarele tale, aerul pe care il respiri si apa din izvoare cum te-ai simti?
Ce ai face? Ai deveni un lider? Si daca ai vrea sa se intample asta, cu ce scop ti-ai promova "programul"? Pentru ca "Unde-s doi puterea creste" sau pentru ca "Sa cumperi vecinii intai si apoi casa"?
In fine...Am deviat. Cu campaia asta electorala care ne scoate din minti...Era vorba de o autoevaluare a resurselor interne, atat si nimic mai mult. Tu cu tine.

Dar, daca tot a venit vorba de o existenta "verde", pana una alta poti sa iti cumperi o insula si sa stai singur acolo:) Sau cu cativa oameni dragi tie. Sau sa inchiriezi una si sa exersezi. Vezi tu!

........................................

Daca vreti o pauza...de ras

Napolact

Gusturile nu se discuta. Clar. De cele mai multe ori, o neconcordanta in gusturi se transforma intr-un subiect larg, foarte complex si poate deveni o discutie greoaie si deloc constructiva. E ceva foarte subiectiv. Si, de obicei, foarte patimas. De aici se nasc socuri emotionale ("Cum poate sa iti placa asa ceva?!?") sau, si mai grav, certuri foarte urate ("Nu credeam ca ai astfel de gusturi! - Nici eu ca esti atat de incuiat/a!"...etc)
Eu cred ca totul poate fi explicat prin sinestezie, si nu la nivel de metafora, ci ad literam. Sau cel putin asa imi place mie sa cred. Si ma refer aici la experientele noi, lucruri simple, directe, care iti lasa o senzatie de bine sau de neplacut imediat ce ai interactionat cu ele. Fara procese cognitive, fara conexiuni elaborate. Nu! Direct! Senzatii!

Eu am fost intotdeauna o persoana...cum sa zic?...repezita! Da, nu este cea mai fericita formulare, dar va asigur ca este cea mai potrivita. Altfel spus, pe mine ma caracteriza graba. In tot, in absolut tot.
Ieronim m-a invatat sa savurez momente. "2 minute, Maca! Nu e un capat de tara! Opreste-te un pic si bucura-te! Dupa aia poti continua ce este atat de urgent:) si crezi ca nu poate fi amanat 2 minute!" Si incet, incet, m-am dat pe brazda (asta e o expresie care as vrea sa o comentez odata, o data sau de mai multe ori...sa vedem)
Fiind din seria "lasa-ma 5 minute sa visez" (despre care am scris undeva dar nu mai stiu unde - o sa reiau seria si pe acest blog), am interiorizat-o destul de rapid.

Buuuun! Si acum, ca am facut introducerea, o sa va scriu despre un iaurt:) De fapt...despre doua iaurturi:)

Ne-am facut un obicei din a experimenta produse noi. Spun noi, nu neaaparat pentru ca le-am urmari aparitia pe piata si apoi am da buzna sa le cumparam, ci noi din perspectiva experientei noastre cu acele produse. Chestii pe care nu le-ai mai gustat sau chestii pe care nu le vezi in reclame. Noi le numim "ceva nou".
Fireste, se intampla sa avem si parte de neplaceri. Dar exista o categorie unde nu dam gres niciodata. Iaurturile cu fructe. Nu pot sa va descriu ce nerabdare precede prima lingurita gustata. Suntem ca doi copii care parca descopera dulciurile pentru prima oara. Si fiecare inghititura este foarte importanta. Fiecare patratica de ciocolata, fiecare bomboana impachetata in plastic colorat, fiecare fruct cu forma ciudata si nume exotic, fiecare lingurita de iaurt. In fine...

Am vazut reclama la iaurturile Napolact, cele cu dulceata de nuci verzi, cirese amare si trandafiri. Si prima oara am gasit varianta cu nuci verzi. Spotul TV este foarte inspirat (Propaganda e de vina) dar nu as putea spune ca asta m-a facut sa alerg la raftul cu iaurturi. Din pacate, stiu cum functioneaza publicitatea si cum se zbate in a atinge cele mai sensibile corzi, de dragul vanzarii, fireste, ca doar nu din considerente sentimentale. Dar spotul e foarte frumos...

Si am gustat. Poti spune despre ce mananci ca e dulce, ca e acru, ca e amar, ca seamana cu nu stiu ce sau ca are arome de nu stiu ce...Ei bine, eu am fost foarte fericita in ziua aia. Pentru ca am descoperit un gust nou. Un gust pe care nu l-am mai simtit niciodata. A fost ca si cand papilele mele gustative au primit cadou o noua senzatie. Extrem de placut a fost. Am dat sfoara in tara. Le-am povestit cunoscutiilor despre el. Unora le-a placut, altora nu. Mai tarziu Ana a venit la noi cu doua iaurturi d-astea...sa le incercam pentru ca sunt "geniale" (genial este cuvantul pe care Ana il foloseste atunci cand alte cuvinte gen extraordinar, nemaivazut, nemaiintalnit...nu pot descrie calitatile respectivului obiect, eveniment, muzica etc). Si ei i le recomandase Damian...si asa mai departe.

Cred ca d-asta scriu si eu acest post, ca sa circule vestea. "E pacat sa nu incerci, s-ar putea sa iti placa!..." ceva de genul.

Aseara, pe la ora 22:30 ne-am dus in Orhideea (ca pe la ora aia ne-a apucat febra cumparaturilor..si a propos, e deschis pana la 23:00). Stiam ca avem jumatate de ora la dispozitie, asa ca am fost destul de expeditivi.
Si am gasit, in sfarsit, varianta de napolact cu dulceata de trandafiri. Am luat doua:))- de obicei luam doar cate "un exemplar" din fiecare sortiment - ca sa ii dam valoarea piesei unicat, cred...

Ei bine, cand am ajuns sa il gustam, prima reactie a lui Ieronim a fost "Ce frumos miros trandafirii" - si aici ajungem la ce scriam mai devreme de sinestezii. Eu am gustat si mi-am amintit brusc de trandafirii din curtea bunicilor bucuresteni. Eu eram nepoata "din provincie". Trandafirii din curtea casei lor erau inalti, miroseau foarte frumos, iar eu nu aveam voie sa ii ating. Nu e nevoie sa va spun cam ce frustrare nastea aceasta regula. Aflasem intre timp despre clapele pianului cum ca ar fi facute din lemn de trandafir si coceam un plan sa imi construiesc un pian din trandafirii interzisi ai bunicilor. Mai tarziu am primit cadou o chitara, ca sa nu mai stau zilnic pe capul colegei mele Oana care avea o pianina si un tata foarte exigent. Cate amintiri imi vin in cap...de la un simplu iaurt:)) Si devin incoerenta:))
Revenind... Aseara mi-am dat seama brusc ca eu nu am mai simtit de foarte mult timp mirosul asta care ma duce cu gandul la zei si la rochiile Afroditei. Trandafiri. Si nu stiu daca culoarea folosita pentru grafica cutiei de iaurt a avut impact sau nu asupra mintii mele, dar eu am vazut aseara, in timp ce savuram iaurtul, trandafiri mari mari si roz:)) Desi urasc rozul. Dar asta e alta poveste!

P.S. Nu ma injurati daca veti merge sa cumparati aceste iaurturi si nu vor fi pe placul vostru. Gusturile nu se discuta, nu?

Cake - I will survive

intotdeauna mi-a placut varianta asta:)
si nu doar pentru ca e un barbat care spune " I will survive":))

Jucarii

...de plus daca aveti:) e momentul sa le donati unor copilasi care spera ca mosul le va aduce prieteni pufosi; prieteni cu care sa imparta noptile in spital, carora sa le spuna ca le e frica de asistenta care vine sa le faca injectii, cu care sa vorbeasca atunci cand ceilalti copii dorm...
In facultate am facut practica la un moment dat la un spital in care erau internati copii infectati cu HIV. Tin minte, parca ar fi fost azi. Cei mai multi proveneau din case de copii, iar un procent ingrijorator de mare provenea dintr-o ANUMITA casa de copii.

Prima zi. Le-am dat pixurile pe care le aveam la mine, niste cursuri pe care le aveam in geanta si biletele de tramvai compostate si uitate prin buzunare. Pe post de jucarii. Ei mi le-au cerut. Se jucau. Se jucau cu orice, aveau o imaginatie extraordinara. Si o pofta de viata si mai si.

A doua zi am mers pregatita cu jucarii. Iar in urmatoarele saptamani am putut sa ii scot in oras si i-am dus in Parcul Copiilor (Timisoara). Ei bine, cat de fericiti au fost ei si cat de panicati am fost noi, voluntarii, sa nu se raneasca, sa nu cada, sa nu isi rupa ceva...!

Nu va pot descrie ce simti cand un copil bolnav iti spune ca stie ca va muri dar "d-asta trebuie sa ma joc mult acum ca intr-o zi or sa ma mute la etajul 2 si acolo nu mai poti sa te joci. - De ce? - Pentru ca acolo copiii mor".

Stiu ca suntem cu totii enervati de spam-urile cu copii care au nevoie de ajutor pentru ca de cele mai multe ori sunt doar niste masinarii care inregistreaza baze de date cu e-mailuri pentru alte spamuri. Dar copii care isi petrec cea mai mare parte a vietii lor in spitale, exista. Si pentru copiii astia, care au avut ghinionul unei astfel de experiente, va rog sa incercati sa renuntati la jucariile de care va leaga amintiri. Lasati-le sa traiasca. Sa duca bucurie mai departe. E pacat sa se prafuiasca intr-un colt al camerei voastre sau in niste cutii cu amintiri.




Este o campanie cu traditie in A.C.T.O.R. in care s-au implicat an de an copii, tineri si adulti, firme si organizatii din tara sau strainatate si care au vrut prin gestul lor sa fie alaturi de copiii ce trebuie sa stea pentru tratament in spitale chiar si de Craciun.


Daca doriti sa deveniti voluntari, si sa va implicati si voi, va rugam sa o contactati pe Cristina Curde ccricket89@yahoo.com, ea va va da afisul si va va descrie exact cum trebuie sa va organizati.

RUGAMINTE: Ideal ar fi sa colectati jucariile curate... ganditi-va cat de sensibili la microbi si bacterii sunt copii care le vor primi, neuitand ca sufera de afectiuni deosebit de grave.

Grupul tinta: 220 de copii din Spitalele Grigore Alexandrescu, Lacul Bucura, Budimex de la sectiile: ortopedie, oncologie, arsi- chirurgie plastica, ftizio- pneumologie.
Va asteptam si va multumim!

sursa : A.C.T.O.R.

Despre lucrurile cu adevarat importante

Am preluat aceasta stire...asa cum a fost ea enuntata. Pentru ca nu este nimic de comentat si nu este nimic de adaugat...

"Cercetatorii americani au anuntat, saptamana aceasta, ca au descifrat informatia genetica a celulei canceroase. Harta completa a ADN-ului acesteia include o cantitate de informatii echivalenta cu 400 de volume din Enciclopedia Britanica.

Sambata aflam ca exista un vaccin, in ultimul stadiu de testare, impotriva cancerului renal si de colon.

Vaccinul, care stimuleaza sistemul imunitar sa recunoasca si sa distruga celula maligna, ar putea intra pe piata in 2010.

Din acelasi an ar putea fi folosite si noi tratamente pentru cancerul ovarian, pulmonar, de pancreas si prostata ca si pentru tratarea tumorilor solide din organe.

Aceste medicamente, aflate si ele in stadiu avansat de testare, blocheaza vascularizarea celulei canceroase, care este astfel distrusa.

Sunt descoperiri care vor salva de la moarte milioane de oameni si care ar fi reprezentat solutia miraculoasa pentru alte sute de milioane care au murit rapusi de cancer, sperand pana in ultima clipa in aparitia tratamentului minune.

Si totusi, aceste vesti, cu adevarat epocale, care ar fi meritat cu prisosinta un "breaking news" generalizat pe toate televiziunile din lume, au aparut, daca au aparut, undeva pe la cozile jurnalelor de stiri.

Niciun ziar nu le-a considerat suficient de importante ca sa le acorde prima pagina.

In schimb, intreaga presa a rumegat pana dincolo de saturatie orice grimasa a premierului, orice hahaiala a presedintelui, cine stie ce vorba aruncata de Crin Antonescu, vreo profunzime misterioasa a lui Viorel Hrebenciuc sau ultima zicere a Mihaelei Radulescu despre Dani al ei, despre viata si amor.

Masinile de macinat vorbe au ratat esentialul si, odata cu ele, noi.
Asa se intampla mereu. Din nefericire, apoape intotdeauna. Trecem, noi ziaristii, si noi oamenii, cu indiferenta sau macar cu usurinta pe langa lucrurile cu adevarat importante pentru a ne scufunda cu toata puterea in futilitati.

Macinam, macinam cu tencitate pana intr-o zi cand ne loveste un diagnostic necrutator si descoperim, cu disperare, adevarata ierahie de valori. Abia atunci incepem sa scormonim dupa aceste stiri, sa ne rugam ca ele sa existe si abia atunci, daca le gasim, le acordam intreaga importanta.

Traim inconjurati de teme si probleme false, care ne ocupa insa tot timpul.

Principala vina o au ziaristii care focalizeaza atentia spre senzationalul facil, total lipsit de substanta. Subiectele cu adevarat importante sunt mai greu de abordat, trebuie explicate, presupun o minima dcoumentare.

Dar sa pui fata in fata doi politicieni si sa-i atati pentru ca apoi sa speculezi pe marginea fiecarei silabe rostite de ei e simplu. Cum simplu este si sa redai fiecare pas din viata vedetelor de carton avide de publicitate.

Dar, sa fim cinstiti, presa raspunde astfel apetentei publicului. Daca el nu ar fi avid de asa ceva, presa insasi ar fi obligata sa-si recalibreze abordarile.

E un cerc vicios pe care nicio parte nu da semne ca s-ar pregati sa-l sparga. Nicio parte nu da semne ca ar fi interesata sa se intoarca spre lucrurile spre adevarat importante.

Sunt primele zile din postul Craciunului. Un moment simbolic de purificare, care ar trebui sa fie mai mult decat digestiva. Am putea incerca acum sa ne purificam in primul rand de balastul din mintile si sufletele noastre si sa ne intoarcem o clipa catre aceste lucruri cu adevarat importante. Cu un strop de luciditate si inca unul de sensibilitate am putea obtine rezultate uimitoare.

De exemplu: oameni buni, in numai doi ani cancerul nu va mai fi, probabil, o boala ucigasa! Daca gandim cu toata mintea si simtim cu tot sufletul aceasta veste, oare ce loc mai poate ocupa grimasa premierului sau hahaiala presedintelui?

Ioana Ene "
sursa: ziare.com

Every child is an artist

"Every child is an artist. The problem is how to remain an artist once he grows up!" Picasso

....

via transpa

....

Pentru azi

Oh, mercy mercy me
Oh, things ain't what they used to be
No, no
Where did all the blue sky go?
Poison is the wind that blows
From the north,and south, and east
Oh, mercy mercy me
Oh, things ain't what they used to be
No, no
Oil wasted on the oceans
and upon our seas
Fish full of mercury
Oh, mercy mercy me
Oh, things ain't what they used to be
No, no
Radiation under ground and in the sky
Animals and birds who
live nearby are dying
Oh, mercy mercy me
Oh, things ain't what they used to be
What about this overcrowded land
How much more abuse from
man can she stand?
My sweet Lord
My sweet Lord
My sweet Lord

Apus de soare...live

Cateodata ma urc pe acoperisul casei si ma uit cum apune soarele...
Prietena mea Dora, care sta in Arad, mi-a spus ca ea are geamul la rasarit. Sta la ultimul etaj al unui bloc si de pe fereastra dormitorului ei vede cum rasare soarele dupa dealuri:)

Eu vad apusuri. Si cine nu are rasarituri sau apusuri, sa-si cumpere;)
Sau sa se uite aici


....

Si iar agende...si iar versuri

ea este bruna , are parul tapat
merge la cursuri de tango, jazz si rap
tango, jazz si rap si inca ceva
ce nimeni nu stie c-ar fi in stare ea

nimeni nu intelege
nimeni nu poate stii
de ce ea tot ntreaba
a fi sau a nu fi!
retorica in minte, retorica in fapt
ea pare complicata
o exclamatie in act


si nici macar nu-i blonda
dar tu deja stii asta
are ceva din toate, cu tot cu asta-basta
cu tot cu lac de unghii
dinti albi si puternici
obraji, pleope si buze
pictati cu mari pretentii
de rasa superioara, hemoglobina bleu
stie si geometrie si fizica si GO
si peste toate astea,
nici nu-ti trecea prin gand
ea stie si ca fulgerul se naste din pamant


imi cade bine fusta
si rochia la fel
in pantaloni sunt supla
pe tocuri am un alt nivel
nivel de concentrare
bine-nteles, nu crezi?
nu crezi ceea ce vezi
nu vezi ceea ce crezi

February 13, 2006




habar nu am de ce si cum si ce imi trecea prin cap cand am scris asta...

Fara titlu...tot de prin agende

tahicardie felina orprita in gat
pisica bicolora pe covorul urat
o a doua chirie pe suflet platesc
mormane de pixuri moarte grotesc

pe masa de plastic odihnesc trei scrisori
una de recomandare, doua plicuri cu flori
nu pot sa inteleg de ce-am furat timp de la noi
cand oricum se anunta ca or sa vina ploi


e seara afara si cerul e mov
stupida culoare aleasa de-un orb
sa coloreze ziua cand ea moare incet
cu lumina de ceara si nori violet

ma intorc la covor cu privirea distrata
e la fel e urat, pisica pare beata
nu pot sa ma misc sunt o masina stricata
as vrea sa te rog sa o lasam pe altadata

februarie, 2006

Gasite prin agende

Dimineata

"Un clovn ratacit
Care uitase menirea sa
Facea
oamenii sa planga.

Si pe masura ce plangeau
Se simteau
Mai fericiti", draga mea

Mi-ai spus azi dimineata ca ai visat
In timp ce iti turnai cafeaua
Din ibricul pictat

Cu romburi rosii...

Mai spune-mi ce visezi
Pentru ca tu intotdeauna visezi frumos

Si mi-as putea imagina
Ca visul tau e viata cuiva!

Ce viata frumoasa ar avea....


Oranj

Traiesc intr-un vis
Si in vis e vara
Si totul e colorat in nuante de-oranj
Alerg pe un camp
Si se face seara
Si-un nor portocaliu
Imi sopteste
"Deja e tarziu..."

Iarba este prea tare
Imi simt pielea ca-mi arde
Si in vene imi curge lava si foc
Un omulet ma priveste
Si-ncet imi sopteste
"Nu-i nimic, nu fugi, stai pe loc!"

Si-mi zambeste 'mi zambeste
Si gura-i ajunge pan' la urechi
Daca toti ar zambi ca el, ma gandesc,
As putea oare sa ma mai indragostesc
De un zambet?

Si ce zambet!
Cand zambeste pe fata-i apar stele mici
Vantul danseaza
Si mii de licurici
In ochii lui se strang
Si mie imi vine sa cant

Sa il iubesti
Sa il doresti
Atat de mult
Sa vrei sa il transformi in vant
Sa vrei sa-l simti peste tot
Sa vrei sa-l ai tu de tot
Dar ce pacat, mare pacat
Ca printre frunze-l pierzi
Si cand apuci sa te trezesti
el a plecat...

Si omuletul cu ochi jucausi
Imi intinde mana
Cu palma deschisa
Imi spune
"daca vezi ceva
in palma mea,
nu vei mai fi
niciodata trista"

Ma-ntind spre el
Si-apoi ghicesc ce vrea:
Daca imi pot imagina ceva
Va fi aievea!

lalala lalala lalala:))

Fluturii canta pe 13 nov

Ocrotirea padurilor in Romania

Codru-i frate cu romanul!
Frate...frate, dar branza e pe bani!

De la prietena mea Anca

"Demisie oficiala !!
Subsemnata, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii,pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era muzica, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit! Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascunsa in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii. Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, ..nasigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic. Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.
Eu vreau sa cresc MICA !! "

Despre decizii

Deciziile sunt ceva de care te lovesti zilnic. Fara sa constientizezi, pierzi sau castigi facand o alegere. Uneori e vorba de lucruri marunte, a caror importanta se afla undeva la baza piramidei, alteori e vorba de lucruri extrem de importante care iti bombardeaza mintea zilnic cu locul lor fruntas in lista prioritatilor. Functionam ca o masinarie sofisticata care sorteaza, elimina, transforma, sistematizeaza, extrage esentialul...si ajungi la piata si alegi sa cumperi mere si nu portocale. Azi. Maine, e alta poveste.
Pentru unii oameni nu este foarte complexa problema alegerii. A orice si a oricui. Incepand cu fructele din dieta zilnica si terminand cu planurile de viata, familie, cariera. Cand planului tau de actiune in viata i-ai identificat un algoritm...pfff...e minunat. Si ce daca e atat de frustrant sa te limitezi la o varianta acceptata social si aplaudata la scena deschisa? Parintii sunt mandri de tine, prietenii te bat frateste pe umar iar iubitul/iubita experimenteaza fericirea adusa de faptul ca "ti-a venit si tie mintea la cap".

Ce norocoasa sunt ca am langa mine prieteni care nu au uitat sa se bucure de viata! Care vor lasa in urma lor bucurie si o viata traita frumos, asa cum au vrut ei si asa cum au simtit ca e bine. Si ce pacat este ca multi dintre ei se vor pierde pe drum, vor face un copil pe care nu il doresc neaaparat (dar a venit timpul, draga), isi vor face credite pentru a-si petrece majoritatea vietii intre cei patru pereti (ca nu ne permitem vacante, avem rate de platit), vor tine cu dintii de statutul lor de manageri castigat cu greu (desi nu ii face mai fericiti dar da bine) si nu in ultimul rand te vor bate pe tine la cap sa le urmezi exemplul.

Acum cateva zile un prieten imi spunea ca simte ca imbatraneste. Si eu i-am spus ca artistii nu imbatranesc. Dar asta e valabil pentru toata lumea. Imbatranesti cand crezi tu ca a venit timpul sa imbatranesti. Sau cand societatea iti spune ca ai imbatranit si tu casti ochii mari si iti spui ca societatea asta stie ea ce stie.

Daca ai fi stiut cand erai copil cum vor evolua lucrurile, probabil ca ti-ai fi dorit nu sa te faci doctor ci sa te faci fericit:)
Eu cand ma fac mare vreau sa fiu fericita! Si restul vine de la sine....

Brand new day

Watch more Yahoo! Music videos on AOL Video

Accesul interzis

Nu am facut poze. A fost ca si cand ajunsesem undeva in zona crepusculara si imortalizarea momentului ar fi fost de prisos, pentru ca nu ar fi reusit sa concentreze esentialul. Am facut undeva la dreapta, pe un drum national. Era o pancarta stearsa de vreme, parca ar fi fost uitata acolo de la inceputul lumii. Eram foarte curiosi unde duce drumul ala, desi eram intr-o mare intarziere, si am ales sa facem un mic ocol pentru a ne satisface curiozitatea. Am mers aproximativ 500m (sper ca apreciez bine) cand in fata noastra a aparut un fel de pod peste o mlastina. In stanga podului, cam la 100m se vedea o apa destul de mare care era flancata de pomi. In dreapta erau niste tevi metalice foarte ruginite care pareau ca au fost odata folosite la ceva, dar nu as putea spune exact la ce. Parca eram intr-un film de Tarkovsky.
Dupa ce am trecut podul, am mai mers putin si am dat de o alta pancarta, ruginita si stramba, care statea intr-un echilibru precar pe marginea stanga a drumului "Proprietate privata. Accesul interzis" .
Acolo incepea o curba ac de par, in panta foarte abrupta...pe care am pornit. La mijlocul curbei era un fel de monument comunist, simbolul secerei cu ciocanul care straluceau in soare. Erau ingrijite, nicidecum uitate acolo de pe vremea raposatului. Unde se termina curba era o poarta mare in spatele careia se zarea o casa, la fel de mare. Ne-am intors, acolo se termina drumul. Ne-au insotit o buna parte din drum o haita de caini galbeni care au urlat si au latrat cat au putut de tare.
Cand am ajuns inapoi pe drumul national, am avut senzatia aia de bine pe care o ai atunci cand dupa ce te-ai ratacit pe munte, zaresti un semn de civilizatie.

Mi-am amintit de Stalker, pentru ca peisajul parea rupt un pic de acolo, film pe care vi-l recomand calduros:)

Who is so romantic?

Cum simti muzica

Mie sa imi explice cineva, cat poate de stiintific de ce piesele in minor imi dau alta stare decat cele in major si cum se face ca percepem imediat muzica fiind muzica si nu un zgomot oarecare. Si sa imi mai explice cineva cum e cu ritmul si de ce ritmurile africane de tobe dau alta stare decat ritmul tobelor unei trupe rock, la acelasi bpm. Si sa imi dea cineva un link catre un studiu stiintific si sa imi explice de ce muzica este muzica desi totul poate fi explicat matematic foarte logic. Sa imi spuna mie cineva de ce toate astea...
Si o sa ma mai gandesc si o sa va mai spun eu ce si cum si de ce...

Vladimir Bukovski sau "cine il mai iubeste pe Iliescu in zilele noastre"

Tara noastra, dragilor. Aici traim, aici inghitim...

Parchetul General a dispus, pe 10 octombrie, neinceperea urmaririi penale fata de Ion Iliescu in dosarul deschis cu privire la decesul a patru persoane si ranirea altor trei prin impuscare in ziua de 13 si in noaptea de 13-14 iunie 1990.

Sursa : ziare.com


Cititi ce spune despre Tovarasul Iliescu,agentul KGB exilat,Vladimir Bukovski


"- În 1992, eram expert la Curtea Constituţională a Rusiei în dosarul Elţin versus PCUS. În această calitate, aveam dreptul să solicit documente din arhivă. Potrivit condiţiilor de lucru, noi nu aveam dreptul să xeroxăm acte, dar nu se spunea nimic despre scanare. Mi-am cumpărat un notebook şi un scaner mic. În jumătate de an, am scanat 7500 de documente. Era vorba de arhiva CC, a Biroului Politic al PCUS, arhiva prezidenţială. Fiind în România, la o conferinţă, le-am donat prietenilor români un document în care se arăta cum Brejnev, fiind prim-secretar al CC în Moldova, a scris un demers la CC al PCUS despre necesitatea reprimării multor familii, cine trebuie exilat etc. Am găsit destul de multe documente din perioada lui Gorbaciov, toate discuţiile purtate în jurul anului 1989. Am găsit destulă informaţie despre fronturile naţionale care au constituit un instrument al perestroikăi. Mai târziu însă Kremlinul apierdut controlul asupra lor, care mai înainte se făcea prin intermediul agenturii. Pretutindeni, modelul era absolut acelaşi: revoluţii fictive. Singura ţară în care au reuşit să facă ceea ce au planificat a fost România. Ei au dorit să-l înlocuiască pe Ceauşescu cu Iliescu şi l-au înlocuit. Iliescu s-a supărat foarte tare când i-am zis că e omul Moscovei, că Gorbaciov îl cunoştea personal. M-a ameninţat că mă dă în judecată, i-am răspuns că abia aştept. Până la urmă, s-a răzgândit. Cred că s-a speriat, căci nu ştia ce fel de documente mai am. Toate documentele le-am pus pe Internet, nu le ascund."

Sursa : desteptarea.info

Arhiva TOP SECRET KGB, care il deconspira pe ILIESCU, este aici, pentru public, la adresa :

http://www.bukovsky-archives.net/

Hotcity!

Stati pe aproape, incep articolele pe Hotcity! Incepand de azi...hihihi

RRRrrr!!!

Am vazut zilele trecute un film, RRRrrr!!!. Asta e numele lui, nu va speriati, nu am vrut sa-mi exersez vocea felina. Este o comedie frantuzeasca la care eu am ras cu lacrimi.
Pe scurt, este vorba despre doua triburi din epoca de piatra care sunt in razboi din cauza faptului ca unul dintre ele detine secretul samponului. Sunt, in schimb, o groaza de trimiteri la zilele noastre, unele foarte subtile, altele foarte directe si haioase.
O sa va pun aici un fragment din film in care un grup din tribul celor cu samponul fac cunostiinta cu o reprezentanta a tribului rival.







Am citit o recenzie in care se spunea ca filmul este cu atat mai spumos daca vorbesti franceza, pentru ca o mare parte din dialoguri au intelesuri foarte subtile. Ceva de genul "era un greuceanu, frate". Cum ar suna in engleza?:)) In fine, ideea este ca e de vazut, chiar daca nu o sa prindeti 100% toate poantele!

Photoshop de duminica

afara ploua

...imi iau cafeaua, laptopul si ma joc cu photoshop-ul.





















el este Sola Akingbola






















percutionist...






















pozele originale provin de pe http://www.parabellumpicture.ch/. sper ca nu ma va trage nimeni de urechi ca le-am modificat si le-am postat aici...ma joc si eu:)

Raspunsul clientului restant catre banca

Prietena mea Betty mi-a trimis astazi un model de scrisoare catre banca, in caz ca voi avea nevoie vreodata. La randul meu, o lansez pe blog...poate are nevoie cineva de inspiratie in acest sens.



"Stimate Domn,

Am onoarea sa va confirm primirea scrisorii dv. din 12 aprilie prin care imi cereti, pentru a treia oara, returnarea banilor pe care vi-i datorez. As vrea sa stiti ca eu nu contest aceasta datorie si am intentia sa va platesc datoria cat mai curand posibil. Pe de alta parte, as dori sa va informez ca eu am numerosi alti creditori, la fel de onorabili ca dv, carora vreau sa le innapoiez, deasemenea, sumele datorate. Deoarece suma alocata de mine lunar rambursarilor este limitata, in fiecare luna desemnez, prin tragere la sorti, unul dintre dumneavoastra caruia sa ii inapoiez banii.
Indraznesc sa sper, domnule, ca numele dv. va iesi cat mai curand.
Va rog sa acceptati, domnule, salutarile mele impreuna cu intreaga mea consideratie.

P.S. datorita faptului ca ultima dv. scrisoare a fost redactata intr-un limbaj agresiv si violent, va anunt cu regret ca nu veti participa la urmatoarea tragere la sorti."

Hotcity

O sa scriu la Hotcity. E un site de cultura urbana feminina si saptamana asta am primit propunerea de a colabora.
O sa fie cu multi fluturi in stomac si cu multa sinceritate. Lasa ca vedeti voi;)Va anunt cand se pune treba pe roate:)

From this moment on

Ziua asta poate fi una ca toate celelalte zile de luni. Inceput de saptamana. Senzatie de proaspat. Ca un caiet de dictando cu paginile aproape lipite, mirosind a nou. Depinde de pe ce parte a cladirii privesti? Pentru mine, nu. Ai geamul la rasarit? E bine! E placut, e luminos, e dimineata calduta. Ai geamul la apus? E bine si asa. Surpriza solara cand iesi din casa si treci "on the sunny side of the street". Intre intuneric si lumina e doar o chestiune de timp. Dar ce te faci daca e innorat? Ei bine, nu prea ai ce face altceva decat sa te holbezi la nori si te rogi sa ai norocul sa identifici culori pastelate care sa te duca cu gandul la ceva placut. Da, e un pic exagerata atitudinea, dar...merita!

Bun, sa zicem ca ai toate premisele unei zile bune (mai mult sau mai putin fabricate artificial).
Iti bei linistit cafeaua, zambesti la ganduri indepartate, verifici mailuri, iti amintesti de vechi prieteni ale caror adrese le zaresti prin address book. Citesti stiri. Dai drumul la scris. Te opresti. Mai verifici o data www-ul sa vezi ce mai e nou. Te incurci printre stiri, can-can-uri, barfe, politica, descoperiri spectaculoase, crize financiare, publicitate... Te scarbesti incet, incet. Mai citesti un blog. Toti au cate o problema. Intri in detalii. Da, au dreptate. Tot felul de dreptati. Si nedreptati.
In fine, ai inceput ziua bine si ai vrut sa te informezi. Ca sa fii informat, nu? Si nici nu a trecut de ora pranzului si esti deja nervos, scarbit, oripilat, dezamagit. Realist, intr-un cuvant. Pentru ca asta inseamna realismul in zilele noastre, nu? Manipulare, revelatia manipularii si revelatia neputintei tale. Ma intreb cum arata realitatea de azi, 29 septembrie 2008, pentru un om care are si ghinionul de a fi pesimist din fire.
De fapt nu despre asta voiam sa scriu. Voiam doar sa spun ca atunci cand toate par a merge prost, cauta niste big-band-uri pe DC sau pe torente, sau pe youtube sau pe myspace sau pe unde crezi tu...si asculta. Vin la pachet cu ochelari roz. Si nu te gandi mai departe de cele cateva minute cat dureaza. Nu intra in lume mai profund. Adica nu te gandi la saxofonistul care are doua ipoteci pe casa sau la dirijorul care e obligat sa mearga la AAA ca sa isi poata pastra slujba (ca managementul a fost ingaduitor si i-a dat o a doua sansa). Nu te gandi la nimic din toate astea. Doar la muzica. Inchide ochii. Stiti de ce cred eu ca sunt artistii mai "artisti"? Pentru ca ei pot sa isi urle la propriu durerea sau suferinta. Se descarca cu volumul la maxim. Iar noi ii ascultam si interiorizam urletul ca si cum ar fi al nostru. Transfer.
Azi voi urla un pic. Prin transfer. Dar vreau start optimist. Decibeli bucurosi. Incep cu "From this moment on". E light, e jazz, e big band, e Jay Kay. Si e luni. Ar trebui sa fac asta in fiecare luni. Sper sa nu uit!

Sa aveti o saptamana frumoasa, dragii mei!

Funar, chemat sa-l evalueze pe Patapievici

Nu cred ca mi-as fi imaginat vreodata ca voi fi martorul unei astfel de realitati. Ceea ce mi se pare de-a dreptul hilar este faptul ca o armata de imbecili, care au senzatia ca se pricep la absolut tot si cu atat mai mult la arta (fotbal si politica - ca sa fie lista completa), sunt cei care stabilesc ce este si ce nu este un act artistic.
Acum cateva zile, cand a inceput marele scandal ICR, la o televiziune publica, un putzache de comentator striga ca un adevarat vadim in devenire:
"Sa il dam jos pe Patapievici! Ne face tara de rusine prin proiectele pe care le promoveaza prin ICR!" Un cretin!
Si acum ce sa vezi! S-a facut o comisie care sa il evalueze pe Patapievici. Din care fac parte : un economist, un neurolog, un politehnist, un notar, un inginer si ...un filolog, respectiv Adrian Paunescu (cine altul?)
Rusine!

"Funar, chemat sa-l evalueze pe Patapievici

Senatul a anunţat ieri, în plen, componenţa comisiei care va investiga „activitatea Institutului Cultural Român (ICR) în perioada 2005-2008, precum şi eficienţa cheltuirii sumelor de bani repartizate acestuia de la bugetul de stat”, potrivit NewsIn. Astfel, senatorii Gheorghe Funar (PRM, economist), Adrian Păunescu (PSD, filolog), Ioan Miheţiu (PD-L, neurolog), Szabo Karoly (UDMR, politehnist), Gavrilă Vasilescu (PC, notar) şi Ion Mihai Dumitrescu (PNL, inginer) îşi vor asuma răspunderea cercetării proiectelor Institutului şi a reuşitei lor. Senatul a precizat totodată că această anchetă nu va viza o analiză culturală sau artistică a activităţii ICR"

sursa Cotidianul

magie, nu?

pai da, cand maca se plictiseste pe acasa, cu laptopul in brate se apuca si taie imagini. hahaha
nu este un clip oficial, nu nu nu
imaginile sunt selectate din cateva documentare care mie mi-au placut foarte mult si m-am gandit ca ar da bine cu muzica Butterflies In My Stomach

Le Notti di Cabiria

de vazut!

Ani Difranco

You do it for the joy it brings
Because you're a joyful girl
Because the world owes me nothing
And we owe each other the world
I do it cause it's the least I can do
I do it cause I learned it from you
I do it just because I want to
Just because I want to...

Everything I do is judged
And mostly they get it wrong Oh well
The bathroom mirror has not budged
And the woman who lives there can tell The truth from the stuff that they say
And she looks me in the eye
And says...
Would you prefer it the easy way?
No?
Well, okay then ...
Don't cry

I wonder if everything I do
I do instead
Of something I want to do more
The question fills my head
I know there's no grand plan here
This is just the way it goes
When everything else seems unclear
I guess at least I know
You do it for the joy it brings
Because you'e a joyful girl
Because the world owes me nothing
And we owe each other the world
I do it, it's the least I can do
I do it, I learned it from you you I do it just because I want to Just because I want to...

In metrou

Metrou. Inghesuiala. Oameni seriosi cu ganduri foarte importante. Frunti incretite si colturi de buze lasate in jos. Priviri seci.
Acolo am vazut-o pe ea. Purta o bluza visinie larga. Parul pe spate, ondulat in bucle cu nuante de auriu si aramiu. Genul de par ale carui fire par ca sunt fasii subtiri de sticla colorata. Probabil ca daca i-ai fi vazut numai obrajii, ai fi jurat ca este un copil de 4 ani care a rosit in fata educatoarei. Statea foarte aproape de mine. Ne tineam de aceeasi bara. Ea s-a uitat undeva jos, intr-un punct fix, tot drumul pana la Universitate. Eu m-am uitat doar la parul ei. Cand s-au deschis usile, si-a ridicat putin capul si a fixat usa, apoi, cu privirea in pamant, a urmat suvoiul de oameni care coborau. Ochi verzi, migdalati, umbriti de gene dese, aramii. A iesit ultima, a facut loc pe rand, tuturor celor care se grabeau sa iasa si isi infingeau coatele in ea. Am privit-o pana cand a iesit din raza mea vizuala. Eu si multi alti ochi. Cred ca este de departe cea mai frumoasa fata pe care am vazut-o. Avea in jur de 16 ani. Si in jur de 100 de kg. Oare ea stie cat este de frumoasa? Si oare isi da seama ca privirea aia minunata ar trebui sa tinteasca inainte si nu in pamant?

Stranut

Eu cred ca atunci cand stranuti iese din tine un spiridus jucaus care te gadila in nari cu o pana mica furata de la o pasare din tara spiridusilor. Dar tu nu ai voie sa il vezi si din cauza asta ti se inchid ochii involuntar.
Azi ma gadilati foarte tare! Cred ca racesc, totusi...

Ochelarii roz

Tot ce imi trece prin cap. Asta e, nu? Asta ar trebui sa scriu intr-un blog…
O sa incep astazi, pentru ca e o zi importanta pentru mine.
Dintre zecile de visuri pe care le-am avut, unele le-am uitat, altele mi s-au indeplinit din intamplare si am zis “wow, ce tare” pentru altele am luptat mult si am facut lupta sa fie viata mea de zi cu zi.
Dar cat de ciudat este sa te bucuri ca scapi de ceva ce ai obtinut cu greu, ceva ce ti-ai dorit mereu si i-ai pus si numele de “visul meu” (aproape ca rimeaza:)
Asta mi s-a intamplat mie ieri.
Sunt unele lucruri care parca se lipesc de tine si iti mananca toata energia. Ca un personaj dubios care iti ranjeste sarcastic ori de cate ori iti doresti sa plece. Se uita in capul tau, citeste tot si iti spune “m-ai dorit atat de mult, acum ma ai si nu o sa plec decat cand vreau eu”. Cam asa a fost. Dar ieri am scapat de personaj. Si promit ca de azi incolo voi avea grija ce imi doresc. Stiu ca suna ca un refren prost, dar …asa e. Pentru ca prea multe visuri mi s-au implinit si de prea multe ori a fost prea tarziu sau prea gresit. Si nu am putut sa ma bucur de ele decat pret de o clipa cat le-am privit cu ochelarii roz. Nu o sa ii sparg si nu o sa ii arunc. Dar o sa-mi cumpar si lentile gri ca sa existe un echilibru. O sansa sa nu ma mai arunc cu capul inainte de fiecare data.
Pentru cunoscatori: ieri am cesionat firma cu care am detinut jumatate din clubul ArtJazz (sic). Nu mai am firma si sunt un om linistit. Asta a fost ultimul pas din marea epopee a iesirii din afacere a mea si alui Bujor. Multumim Mirella! Felicitari Maca, felicitari Bujor! Bifam si asta! Am avut club de jazz in buricul targului, am avut o afacere a noastra! Check!